luni, 1 decembrie 2014

Scutul anti-regrete

Caut scut anti-regrete. Sunt dispusa sa platesc pretul cerut, fara negocieri inutile. Faptul ca nu am unul si nici nu stiu sa-mi fac, ma incurca in viata de zi cu zi.

Stiu din ce e format, stiu cum arata pentru ca il tot vad la alti oameni in jurul meu, am incercat sa-mi construiesc si eu insa in zadar.

Caracteristici:
  • un camp energetic sferic  cu diametru de doi metri (ca o bula invizibila ce inconjoara subiectul)
  • in primele secunde ale fiecarui rasarit se poate vedea cu ochiul liber, arata ca un balon de sapun murdar si cenusiu
  • odata activat nu se mai poate dezactiva, asa am auzit 

Persoana care il are, actioneaza astfel:
  • ia cu usurinta decizii chiar daca nu are toate informatiile despre optiunile in cauza
  • nu ii pasa ca poate afecta vietile altor persoane reale
  • considera ca detine adevarul absolut, nu doar un punct de vedere
  • in cazul in care afecteaza in mod negativ vietile unor persoane reale, nu ii pasa catusi de putin
  • are regrete strict legate insa de persoana proprie, nu si de suferinta provocata altora
  • lipsa de regrete fata de consecintele propriilor actiuni asupra altora este reala si nu aparenta
  • lipsa empatiei se manifesta in cazul in care interesul personal primeaza
  • doar interesul personal primeaza

Da, as vrea sa am si sa folosesc un scut anti-regrete in anumite momente. 
As putea insa, sa-l dezactivez cand vreau? Daca as sti exact cum functioneaza…

Asadar, daca vedeti un scut anti-regrete scos la vanzare (poate fi si un model mai vechi), aveti unul in plus sau gasiti vreunul dezactivat, va rog sa-mi dati de veste.
Vreau sa-l dezasamblez, sa vad cum functioneaza, sa inteleg care-i sunt mecanismele interioare. 
O constiinta normala capabila de regrete si remuscari, educatia, capacitatea de empatie si spiritul de toleranta ne fac fiinte sociale. Cand intalnesti creaturi carora le lipseste unul dintre aceste atribute, ai pornirea sa te porti in oglinda. 

Iti place, dar, ce vezi in oglinda?
 de la Raluca Filip

marți, 30 septembrie 2014

Ce tip de creier aveti?

O recenta (re)lansare a unui telefon mi-a adus aminte de o intamplare de acum doi ani.
Eram un interesat participant al unui seminar despre business, antreprenoriat si inovatie. Moderatorul panelului de speakeri, organizator al seminarului de altfel, isi intreaba la un moment dat invitatii, foarte plin de sine: “Dumneavoastra ce tip de telefon aveti? Ia sa vedem!?!”

Am fost neplacut surprinsa, din mai multe motive:

1.Mesajul transmis publicului, grupului tinta din fata invitatilor, a fost distorsionat.
In sala erau o multime de tineri (cred ca eu eram un fel de pensionara printre ei) foarte atenti la ce aveau sa transmita speakerii si organizatorul. Tineri frumosi, entuziasti, (inca) nealterati de jungla cotidiana a adultilor. Tineri care ar trebui incurajati sa-si foloseasca abilitatile si creierul chiar si DUPA ce reusesc intr-un domeniu – pentru a se mentine in top SI pentru a face bine in jurul lor.

2.Limitarea organizatorului
Ce a transmis publicului, moderatorul seminarului, prin aceasta interventie? “Fa-ti un business ca sa-ti poti cumpara cel mai tare telefon si apoi sa te lauzi cu el” J
Un organizator de evenimente, un moderator/ facilitator, trebuie sa fie preocupat de grupul sau tinta, sa spuna ce are de spus adaptat publicului din fata sa. Ca-n filmele americane – mesajul “moralizator” e impachetat si livrat vrei nu vrei, indiferent de subiect. Preocuparea pentru public si pentru mesajul transmis – impreuna cu ale sale consecinte – ar trebui sa fie maxima.

3.Snobismul invitatilor
Invitatii, care mai de care, si-au pus-o pe masa. Tehnologia. J Evident, cele mai noi modele de telefoane – despre care s-a facut vorbire jumatate din timpul alocat seminarului.
Un singur invitat, speaker, a refuzat sa intre in jocul moderatorului si a spus simplu: “Nu este relevant ce telefon am. Am cel mai bun telefon, unul care nu poate fi ascultat. Nu conteaza ce telefon ai sau ce masina conduci daca stii ce valoare ai”
Mi-a placut foarte, foarte mult raspunsul sau pentru ca:
- nu a intrat intr-un cadru impus
- a folosit umorul ca sa evite un raspuns irelevant si ca sa dea un raspuns foarte relevant
- a dovedit ca a ramas “smart” in continuare, neavand nevoie de un telefon care sa-i preia functiile creierului.
- si-a asumat un rol de model si un mesaj model pentru tinerii din fata sa care au inteles ce au avut a intelege.

Unii ar fi tentati sa comenteze mai departe motivele pentru care speakerul-model nu a dezvaluit ce telefon foloseste. “Sigur nu era ultima generatie si i-a fost rusine”, “A vrut sa fie remarcat, dand un raspuns altfel” si asa mai departe, carcotasi intotdeauna gasesti.
Eu am fost si sunt convinsa ca a fost sincer si constient de mesajul sau. Pentru carcotasi tin sa precizez ca in pauza de cafea a seminarului respectiv, speakerul-model (de multi ani manager al unui dealer auto de top pe piata de profil) a dat cateva scurte telefoane. Eu si trei sferturi din sala - nu ne-am putut abtine si ne-am uitat pe furis la telefonul sau. Un model cu nimic mai prejos decat celelalte, super-laudate. Cu siguranta nici caii putere stapaniti de el nu-s putini cat despre a se face remarcat, cred ca a depasit aceasta faza J

Asadar, o intrebare inspirata in cadrul unui seminar despre business, antreprenoriat si inovatie ar fi “Dumneavoastra ce tip de creier aveti? Ia sa vedem daca este “smart” si cum il puneti la treaba!?!”

Legenda:
Snob/snoaba, din fr. snob = persoana care admira si adopta fara discernamant si cu orice pret tot ce este la moda (DEX)

Wikipedia = un snob este o persoana care crede in egalitatea dintre statutul social si valoarea umana. Snobismul este credinta ca bogatia este cauza sau rezultatul superioritatii, sau ambele.

miercuri, 9 iulie 2014

Cine nu munceste, nu greseste. Dar nici nu reuseste.

Mi s-a spus de multe ori ca “imi caut de lucru” in sensul peiorativ de “a cauta necazul cu lumanarea”.
Da, vreau sa pun in practica multe idei nu doar sa vorbesc despre ele si despre “cum ar fi sa”. Prefer sa actionez cu resursele pe care le am la dispozitie apoi sa analizez ce nu a mers cum am planificat – pentru ca data viitoare sa fie si mai bine.
Trebuie sa recunosc ca de cateva ori am regretat atitudinea mea “pro-activa”.

Si cu toate astea nu ma pot abtine, in ciuda zicalei “Cine nu munceste, nu greseste”.
Doar ca eu mai adug ceva. Da, Cine nu munceste, nu greseste. Dar nici nu reuseste.
O fi dorinta de succes. O fi latura mea “umanisto-pacifista” de a ma implica in evenimente care sa aiba si un mesaj de transmis nu doar sa “sune bine”. O fi samanta de schimbare care s-a transformat intr-un baobab deja. O fi orgoliu. O fi altceva, nu stiu. Cert e ca n-am stare. 
Dupa fiecare actiune, de mica sau mare amploare, imi spun in barba (actiunea mea, barba mea - care barba nu seamana cu a Conchitei J) ca voi face o pauza mai mare pana data viitoare.
Pentru ca emotiile sunt foarte diferite - pozitive, negative - si la intensitate maxima. Colaboratorii sunt foarte diferiti, interpreteaza diferit acelasi mesaj, au asteptari si motivatii diferite. E greu sa urmaresti “firul rosu”, sa pastrezi imaginea de ansamblu in marea agitata a organizarii unui eveniment.
  
Greu dar nu imposibil. Practica si tactica te invata calea de la idee la posibilitate. De la posibilitate la reusita e un alt drum. Forestier.

 de la Raluca 

duminică, 4 mai 2014

Pentru mine, egalitatea este…

O eticheta nelipita.

In Educatie inseamna prezumtia de egala capacitate intelectuala. Accesul la informatie.

In Munca inseamna prezumtia de egala capacitate de a alege si de a reusi intr-o cariera.

Puterea si manifestarile sale grotesti nu au ce cauta alaturi de egalitate. Conceptul de putere inlatura automat conceptul de egalitate. Manifestarile puterii anihileaza orice egalitate.

Egalitatea manifestata si cultivata in Educatie si in Munca poate duce la Putere de intelegere, la Putere inteleapta de decizie, la Putere de schimbare.

De exemplu, pentru a atrage mai multe femei in a urma o cariera in cercetare, Comisia Europeana a lansat in 2012 campania de comunicare “Stiinta: de-a fetelor!” care isi propune sa incurajeze fetele cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sa studieze stiinta. Fetele au tendinta sa renunte la Stiinta, Tehnologie, Inginerie si Matematica din diferite motive, legate in special de rolurile sociale pe care ele cred ca trebuie sa le indeplineasca sau pe care altii se asteapta ca ele sa le indeplineasca. Un alt motiv important este chiar modalitatea in care materiile amintite anterior sunt predate la clasa. Pentru a atrage si pastra studentii fete, institutiile stiintifice si educationale ar trebui sa-si reconsidere comunicarea externa si modalitatea de predare / invatare a materiilor din Stiinta, Tehnologie, Inginerie si Matematica.


Asadar pentru mine, egalitatea de gen inseamna complementaritate constientizata si acceptata apoi sustinuta public si promovata. Inseamna respect si o eticheta nelipita, cum spuneam.

miercuri, 9 aprilie 2014

Energia pozitiva

“Sa gandim pozitiv!” “Gandeste pozitiv si Universul va lucra pentru tine!” “Nu mai fi negativist/a pentru ca astfel atragi alte energii rele” “Inconjoara-te cu energie pozitiva si vei avea succes!”

De cate ori ati auzit vreunul dintre aceste indemnuri - in ultima saptamana, sa spunem?
De prea multe ori, raspund eu – indiferent de replica dumneavoastra. Si nu pentru ca nu ma intereseaza replica dumneavoastra.

Cartile de auto-motivare si de “energizare pozitiva” se vand ca painea calda. Stiu pentru ca am contribuit si eu la statistici – din curiozitate si tot e de-ajuns.

Concluzia mea? La cine merge placebo, homeopatia, hipnoza si religia, merge si “energia pozitiva”. Se simte cineva jignit? Ghinion.

Da-mi o solutie concreta la problema mea absolut concreta si de cele mai multe ori dureroasa (din multe puncte de vedere). Daca nu, taci. Economiseste-mi timpul, neuronii si sinapsele dintre ei. Nu am timp sa vorbesc discutii, nu am timp sa bat apa-n piua, nu vreau sa ma caine cineva. Trebuie sa gasesc solutii concrete la problema respectiva iar asta cere nitel timp si concentrare. Nu labartare empatica.

TIMPUL meu este pretios.
La fel este si timpul clientilor mei.
Experienta lor cu mine ca si consultant trece asadar mai intai prin filtrul sincer al concretului. Singura energie implicata este energia mea psihica si fizica. Adevarat este ca-i pozitiva insa nu-mi este exterioara, nu “mi se arata” si nici nu pune Universul sa lucreze pentru mine. Eu sunt singura care lucrez.


Si asta costa.

luni, 3 martie 2014

S.C. Biserica S.R.L.

De ce avem nevoie de o reprezentare fizica, omeneasca, pentru “Casa Domnului” oricare ar fi numele Sau (Domnul, Patronul adica)?

Pentru a hrani, din nou, orgoliul omenesc, setea de putere, de ierarhie, de adulare. Betia bailor de multime specifica rockerilor sau politicienilor nu este straina sau nedezirabila clericilor, indiferent de religie.

Biserica este un alt sistem, o alta masinarie de manipulare a maselor pe care o pun in miscare cativa “chemati”. Chemati de lucruri straine de spiritualitate, straine de toleranta, straine de intr-ajutorare. Chemati, cum spuneam, de simtaminte perfect omenesti.

Cred in Ceva, de ce trebuie sa fie reprezentat de cineva, Ceva-ul meu? Daca sunt intr-atat de evoluat incat sa cred in Ceva Superior Spiritual si Energetic, e clar ca n-am nevoie si de cineva care sa-mi aduca la cunostinta “metodologia” credintei, n-am nevoie de proceduri, reguli sau ierarhii.

Dar daca parintii aleg pentru mine iar mai tarziu, cand am discernamant, intaresc decizia lor sau imi aleg din oferta pietei de religii ceva “acreditat”, cu manuale de folosinta si milioane de alti adepti? Mai sunt eu intr-atat de evoluat? Da, daca pot schimba sistemul. Daca in loc de a aduna bani ca sa-i folosesc pentru sedii grandioase (concrete, lumesti), adun bani si investesc in camine de batrani, in orfelinate, in scoli, in pregatire pentru antreprenoriat. Strangere de fonduri pragmatica pentru un scop tot concret, lumesc dar cu beneficii spirituale (si materiale, despovararea sociala nu este de neglijat) pe termen lung.

Sentimentul de apartenenta este natural si indispensabil pentru sanatatea psihica. Pentru Biserica insa este hrana manipularii grosolane. Si Biserica (oricum s-ar numi ea) exploateaza la maximum aceasta trasatura, aceasta slabiciune umana, cum exploateaza frica de acuzele de asa zisa blasfemie – in cazul in care indraznesti sa critici sistemul “stat in stat”.
S.C. Biserica S.R.L. iti cere sufletul la reducere apoi baga mana bine invelita in vesminte bisericesti cu fir de aur, pana la cot, in bugetul tau individual sau institutional, stiind, bazandu-se pe faptul ca ti-e rusine s-o refuzi sau ti-e frica s-o refuzi sau iti pasa prea mult de parerea celorlalti. Motivarea interioara a fiecaruia este alta.


Clericii sunt politicieni excelenti. De aceea Biserica si Politica merg mana in mana….la alegeri, de obicei.

miercuri, 19 februarie 2014

« Legea Prefectului » ultima parte

(Articol din 2005. Din nefericire, 
intre timp nimic nu s-a schimbat in legatura cu subiectul tratat)
Din pacate, dupa cum observam, nu exista corelare in legislatia romana in ceea ce priveste atributiile si competentele din Administratia Publica. Daca se ia o decizie, in orice sens, pentru orice tip de deconcentrare, trebuie sa se mentina directia generala, sa existe constanta si claritate, consecventa si unitate in reglementari.

Mai concret, alte aspecte negative legate de Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) ar putea fi :

Art.1 Al.1 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) este gresit din start, daca plecam de la premisa ca Prefectul si Subprefectul vor fi inalti functionari publici, incepand cu 2006.
 “Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local” ? A fi “reprezentantul” Guvernului implica inclusiv politica (atentie, nu <>).  Prefectul nu poate fi reprezentantul Guvernului si apolitic in acelasi timp. Propuneri :
  1. Prefectul este inaltul functionar public care asigura indeplinirea, la nivel local, a politicilor - cadru stabilite de Guvern
  2. Prefectul este inaltul functionar public care transpune, la nivel local, directiile generale socio-economice ale Guvernului, etc.

La art.4, sunt enumerate Principiile pe care isi intemeiaza prefectul activitatea. Ele ar trebui reformulate pentru a da consistenta mesajului transmis prin mentionarea lor. De exemplu :
Principiile care stau la baza activitatii prefectului, sunt :
  1. Legalitatea si Obiectivitatea ;
  2. Responsabilitatea ;
  3. Eficienta si Eficacitatea ;
  4. Adaptarea si Flexibilitatea ;
  5. Viziunea globala si unitara ;
  6. Transparenta si Orientarea catre cetatean

Art. 35 al.2 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : 
“Prefectul poate sesiza  institutiile emitente cu privire la actele pe care le considera inoportune” ? Nelegale, netemeinice, dar inoportune ? Cum se poate defini, in termeni juridici, un act « inoportun » ? In comparatie cu ce anume, pentru cine  trebuie sa fie inoportun un act pentru a se sesiza institutiile emitente ?

La art. 41 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 )  - definirea “autoritatilor administratiei publice locale si judetene”,  s-a uitat mentionarea printre acestea si a consiliilor judetene.

Celelalte prevederi din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) sunt in concordanta cu Politica Generala de reforma si modernizare a Administratiei Publice (centrala si locala) si reprezinta aspecte pozitive :

Art. 15 (« mobilitatea in functie, disponibilitate la numirile considerate oportune ») este obiectul a numeroase discutii contradictorii, de la intrarea in vigoare a legii, acesta urmand sa se aplice incepand cu 2006. Cu toate acestea, articolul se incadreaza in traseul pentru atingerea obiectivele finale al legilor adoptate in iunie-iulie 2004 ( 315, 339, 340 ) : 
  1. acela al descentralizarii (la nivel local cetatenii sunt capabili sa-si aleaga oamenii politici care sa le reprezinte interesele tot pe plan local – consilierii locali si judeteni si implicit presedintele CJ, primarii) – autonomie decizionala si financiara
  2. acela al deconcentrarii – coborarea « puterii » - a atributiilor si obligatiilor de la Centru la Teritoriu

Depolitizarea acestor foarte importanti actori de pe scena locala a Administratiei, prefectul si subprefectul, reprezinta mijlocul prin care un Guvern poate arata ca are incredere in cetatenii pe care ii guverneaza si care la randul lor i-au acordat incredere. De ce ? Pentru ca acestia si-au ales deja pe plan local oamenii politici care  sa-i reprezinte. De la « micul guvern » din Teritoriu asteapta o administrare tehnocrata, profesionista. Inaltul functionar public ce va fi prefectul trebuie sa fie capabil, prin pregatirea si competenta sa sa transpuna in plan local directiile generale trasate de Guvern (prin atributiile mentionate in lege, art. 24) – in colaborare cu celelalte autoritati locale. Astfel, Guvernul acorda incredere si functionarilor publici (in frunte cu prefectul si subprefectul) care duc la indeplinire politicile-cadru ale sale.

De asemenea, Art. 9 (includerea in categoria inaltilor functionari publici, conditiile pentru ocuparea functiei de prefect sau subprefect), art. 17 (demnitatea in functie), art. 22 (incompatibilitati si conflicte de interese), art. 24 (atributiile prefectului), art. 30 (colaborarea cu asociatii si fundatii de utilitate publica), art. 31 (evaluarea performantelor profesionale individuale ale prefectilor), art. 34 (comunicarea ordinelor catre serviciile deconcentrate si propuneri pentru imbunatatirea activitatii lor), servesc foarte bine scopului legii.

PROPUNERI :

  • Punerea la punct a unei legislatii fiscale proprii – elementul cheie al unei autonomii locale si regionale eficiente – in acest moment se ofera o autonomie redusa la nivel regional, cenzurata prin intermediul alocarii fondurilor pentru finantare.
  • Optarea clara pentru tipul de deconcentrare aplicat – care sa fie mentinut cu consecventa, in normele legale si in practica.
  • Redistribuirea totala a functiilor administrative, pe baza principiului subsidiaritatii, plecand asadar de la comune - acele nivele mai apropiate de cetateni
  • Nu sunt mentionate si corelate nivelele administrative si competentele specifice (de exemplu, in Franta, comunele se ocupa cu problemele de securitate si urbanism, departamentele cu cele sociale si regiunile de problemele economice). Fiecare nivel ar trebui sa aiba competentele sale - “blocuri de competenta” pe domenii.
  • Este necesar a fi realizata o noua delimitare a functiilor Statului. Legislativul si Executivul sa coboare la nivelul regiunilor si Judecatorescul sa ramana la nivel de stat.
  • Prevederea zonelor / oraselor metropolitane - trebuie realizata, cel mai potrivit, in  reglementarea privind regionalizarea
  • Armonizarea politicilor de dezvoltare regionala cu obiectivele de dezvoltare ale Romaniei, in ansamblu, precum si cu cele ale Uniunii Europene, in ceea ce priveste coeziunea economica, sociala si teritoriala - urmarirea obiectivelor la nivel regional presupune armonizarea obiectivelor fiecarui judet sau gasirea proiectelor de interes comun.
(sfarsit)

vineri, 14 februarie 2014

« Legea Prefectului » partea II

(Articol din 2005. Din nefericire, 
intre timp nimic nu s-a schimbat in legatura cu subiectul tratat)

Dupa cum se stie, in functie de tipul de coborare a puterii (de la Centru catre Teritoriu), Statele sunt :
I. Stat Centralizat – statul este singurul subiect de drept public, interesul public este unul singur. Statul Centralizat poate fi de doua feluri :
1. Concentrat – model pur teoretic
2. Deconcentrat – reprezentare a Statului in teritoriu. Exista entitati - prelungiri ale centrului care au raporturi de tip ierarhic cu statul
II. Stat Descentralizat – exista Statul si Colectivitatile teritoriale Locale, prin urmare exista doua tipuri de interes public. Administratia Publica nu mai este unica. (Administratia Statului si Administratia Locala). Exista autonomie (decizionala si financiara) locala, tutela administrativa.

Fenomenul coborarii puterii de la centru la colectivitatile locale se realizeaza pe 2 planuri. Descentralizarea si Deconcentrarea coexista. Cui “se dau puterile” ? Statului sau colectivitatilor     locale ? Daca la Stat, unde ? La centru sau in teritoriu ?

De asemenea, se pot confunda  termenii cand apare si “delocalizarea” = sediul anumitor institutii nu este in capitala tarii respective. Puterile sunt aceleasi numai ca geografic, cladirile sunt in alta parte.

III. Statul Federal unde primele 2 tipuri de state raman valabile la nivelul statelor federate (au propriul model  administrativ, nu exista un model unic - fiecare componenta are alt model)

IV. Exista si un model hibrid intre modelul descentralizat si cel federal = Statul regionalizat politic (Spania si Italia). Executivul si legislativul coboara, judecatorescul ramane central. Statul tuteleaza regiunea si atat (nu si colectivitatile de mai jos). Regiunea tuteleaza restul colectivitatilor

Romania este un stat descentralizat unde nu s-a optat inca pentru :
1. Deconcentrarea teritoriala pe VERTICALA = deconcentrarea puterii catre serviciile publice deconcentrate ale Administratiei Ministeriale
SAU
2. Deconcentrarea teritoriala pe ORIZONTALA = putere mai mare la prefect decat la sefii serviciilor deconcentrate ale Administratiei Ministeriale. 
Sefii Ministerelor sunt membri in Guvern, Sefii Agentiilor Ministeriale NU sunt membri in Guvern dar au aceleasi atributii ca si ministrii.
Autoritatile Autonome sunt mentionate sau nu in Constitutie : Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Serviciul Public de Radio si Televiziune, Consiliul National al Audiovizualului, Consiliul Concurentei, BNR, Consiliul Superior al Magistraturii.
Intre Guvern si Autoritatile Autonome NU exista subordonare dar NICI cooperare de pe pozitii egale.  
Asadar, deoarece intre Guvern si Autoritatile Autonome nu exista subordonare dar nici cooperare de pe pozitii egale, nici Prefectul NU poate conduce reprezentantii Autoritatilor Autonome in teritoriu (Constitutie, art 123, al.2).

La nivel local, Prefectul este subordonat DIRECT Guvernului. El ESTE fiecare ministru in parte (doar ca autoritate publica nu si politica), pe problemele domeniului respectiv, in TERITORIU. Nu poate fi reprezentant al unor persoane (respectiv sefii agentiilor ministeriale) .

Nu este nimic prevazut nici in Constitutie, nici in legile ordinare sau speciale in legatura cu optarea pentru un sistem sau altul. In prezent, tendinta clara este de deconcentrarea teritoriala pe ORIZONTALA, dar nu e reglementata nicaieri. 
De unde rezulta ? 
Art.3 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : “Prefectul CONDUCE serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale adminstratiei publice centrale din unitatile admnistrativ-teritoriale”
Art. 35 al.1 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : « Ministerele si celelalte organe ale admnistratiei publice centrale comunica de indata prefectilor actele cu character normative emise, iar acestia au obligatia de a le transmite serviciilor publice deconcentrate »
De exemplu, Ministerul Finantelor Publice are de dat o circulara sau o decizie pentru Directiile Judetene de Finante din toata tara. Ministerul nu o trimite direct celor 42 de institutii ci celor 42 de prefecti. Acestia vor trimite la Directii circulara / decizia respectiva.
Prin urmare, daca de sus in jos aceste decizii trec pe la prefect mai intai, logic este sa treaca tot pe la prefect si fluxul invers, de jos in sus – dar nu se intampla acest lucru.
Un alt aspect este  PROPUNEREA pe care trebuie sa o faca prefectul pentru numirea si eliberarea din functie a sefilor serviciilor deconcentrate (care sunt functionari publici ce dau CONCURS). In intelesul gramatical al cuvantului, o « propunere » este CONSULTATIVA. Ministrul numeste seful serviciul respectiv. Juridic, acest lucru indeamna la o viziune catre Deconcentrarea teritoriala pe VERTICALA. 
Art. 25 din Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) : “Numirea si eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile admnistrativ – teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, in conditiile legii”
Prefectul ar putea sa faca insa propuneri de numire / eliberare din functie pur discretionar. De aceea, propunerea de acest tip, oricat de consultativa ar fi, impinge puterea catre prefect (mai sunt si alte exemple, nu numai acesta) si spre Deconcentrarea teritoriala pe ORIZONTALA.

De asemenea, Legea privind dezvoltarea regionala in Romania ( 315 / 28.06.2004 ),din punct de vedere juridic, aduce o noutate fata de prevederile Constitutiei, adaugand entitatilor administrativ teritoriale consfintite de aceasta (comune, orase, judete) pe aceea de regiune de dezvoltare. Ea stabileste atributiile fiecarei structuri implicate in functionarea regiunilor de dezvoltare regionala si raporturile dintre acestea Face vorbire despre obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala privind diminuarea dezechilibrelor regionale si stimularea unei dezvoltari echilibrate a regiunilor; corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivel regional; stimularea cooperarii interregionale, interne, internationale, transfrontaliere. 
Totusi, putem observa, ca, in loc sa creeze un cadru juridic si administrativ elastic, care sa permita o asociere a unitatilor administrativ- teritoriale (judetele), in functie de specificitatea problemelor la nivel local, legea impune o organizare administrativa in 8 regiuni, constituite mai mult pe principiile vecinatatii teritoriale si al liberului arbitru a legiuitorului, stabilindu-se componenta fiecareia dintre regiuni. Acest fapt da o nota de parteneriat “cu forta”, contrara principiilor enuntate in lege. 

In plus, legea nu confera personalitate juridica regiunilor de dezvoltare si nici organismului regional deliberativ.

(fragmentul 2)  

duminică, 9 februarie 2014

« Legea Prefectului » si mediul sau

(Articol din 2005. Din nefericire, 
intre timp nimic nu s-a schimbat in legatura cu subiectul tratat)

Cresterea economica si dezvoltarea sociala echilibrata si stabila reprezinta  obiective majore ale fiecarei comunitati si, ca urmare, ele s-au aflat in permanenta in atentia organismelor cu atributii administrative din majoritatea statelor dezvoltate. Pentru atingerea, insa, a acestor deziderate este necesar sa se tina cont atat de aspectele specifice la nivel national, cat si de cele specifice comunitatilor locale. In acest sens, orientarea actuala la nivelul Uniunii Europene pune un accent deosebit asupra dezvoltarii regionale, ca baza a dezvoltarii nationale si a intregii Uniuni. 

Iar « euroscepticii », « europesimistii » sunt chiar optimisti in credinta lor ca Uniunea Europeana se va destrama. Tendinta spre regionalizare este foarte accentuata. Comunitatile locale, de la sate pana la euroregiuni, de-abia au prins gustul asocierii pentru indeplinirea unor obiective comune de dezvoltare, pastrare a specificului zonal, impartasire a valorilor. Globalizare ? Regionalizare ? Denumirea conteaza, dar mai putin, in comparatie cu esenta : granitele vor disparea – diferentele institutionale dintre sectorul public, non-profit si cel privat si dintre guvernul federal, de stat si cel local sunt deja diluate si confuze si vor deveni mai diluate si mai confuze ; guvernele se vor nivela si se vor extinde – ele au fost dintotdeauna ierarhii si asa vor ramane dar au inceput deja sa-si adapteze si sa-si restructureze organizarea verticala ampla, pentru a exploata retelele orizontale in aparitie si alte sectoare, aceasta restructurare accelerandu-se ; guvernele isi vor modifica marimea – suveranitatea se reduce, tendinta fiind de « guvernare la nivel de planeta ». Cooperarea internationala in domenii cum ar fi protejarea mediului, schimburile comerciale, combaterea violentei, etc., indica acest rezultat final. Transferul si redefinirea determina guvernele sa-si reduca responsabilitatile astfel incat pot aparea alte entitati care sa le preia si sa poata oferi servicii publice. Cu alte cuvinte, ne departam de guvern sau de controlul asupra cetatenilor si de oferirea de beneficii din partea institutiilor statului si ne indreptam catre guvernare sau catre modificarile legii, ale politicilor, organizatiilor, institutiilor, acordurilor comune si contractuale care controleaza cetatenii si ofera beneficii publice – lucrul serios in retea fiind fundamental pentru o guvernare.

In aceeasi directie se incadreaza Legea privind dezvoltarea regionala in Romania ( 315 / 28.06.2004 ), Legea-cadru privind descentralizarea ( 339 / 12.07.2004 ) si Legea privind institutia prefectului ( 340 / 12.07.2004 ) – care fac parte din acelasi “pachet legislativ” (si nu numai din punctul de vedere al perioadei in care au fost publicate si au intrat in vigoare), menit sa  reglementeze principiile fundamentale si regulile generale precum si cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele specifice politicii de dezvoltare regionala, specifice desfasurarii procesului de descentralizare administrativa si financiara din Romania. Aceste legi ar trebui tratate in continuare ca un « tot » si aplicate sau modificate impreuna.

 Din pacate, nu este prevazuta nici in acest “pachet” de legi optarea pentru un sistem administrativ sau altul. De aceea, notiunile de “deconcentrare”, “descentralizare”, “servicii publice deconcentrate”, “servicii publice descentralizate” se confunda si acum, la aproape un an de la intrarea in vigoare a legilor - justificat deoarece nu s-au  delimitat atributiile dintre structuri.
 (fragmentul 1)

duminică, 5 ianuarie 2014

Managerul Invizibil

Ati avut vreun manager sau director (daca sunteti “angajat” de cel putin 20 de ani, probabil nu va este clar primul termen) care sa fie invizibil?

Adica sa administreze, sa conduca, sa-si indrume echipa – formal si informal – atat de bine incat sa vi se para ca toate lucrurile se asaza de la sine? Sa fie atat de eficient si proactiv incat sa para ca firma/institutia merge de la sine? Deciziile par ca sunt gata luate, toata lumea stie ce are de facut – si culmea – chiar face exact ce are de facut, cateodata si in plus. V-ati gandit vreodata ca nu aveti nevoie de el/ea, de manager, ca lucrurile decurg si se dezvolta firesc? Gresit gandit.

Un manager (fie ca este femeie sau barbat) nu trebuie sa-ti sufle-n ceafa, sa tipe la toata lumea, sa arate cat e de sef. Daca stie sa se inconjoare de oameni potriviti care sa ocupe posturile potrivite pentru ei, daca deleaga, daca motiveaza, daca detensioneaza inseamna ca stie foarte bine ce are de facut iar proiectia lui - cu privire la unde trebuie sa ajunga firma/institutia - se va transpune in practica.
Din nou, cheia poate fi la un singur om.

Exista manageri eficienti prin diferite metode si exista manageri invizibili in sensul de ne-implicati.
Unii manageri sunt insa invizibil de eficienti, fiind 100% implicati, fara sa le simti prezenta la tot pasul.


Invatati de la un astfel de manager, daca aveti  norocul sa lucrati cu el. Unele cunostinte le dobandim la scoala, marea majoritate le dobandim in viata reala, in situatii limita, in conditii de stres, in grupuri eterogene de lucru. Managerul invizibil e o specie rara de la care merita sa “furi meserie” – insa atentie – nu si postul. Etica are o pondere insemnata in management iar deciziile managerului invizibil sunt bazate pe principii etice solide.