miercuri, 9 iulie 2014

Cine nu munceste, nu greseste. Dar nici nu reuseste.

Mi s-a spus de multe ori ca “imi caut de lucru” in sensul peiorativ de “a cauta necazul cu lumanarea”.
Da, vreau sa pun in practica multe idei nu doar sa vorbesc despre ele si despre “cum ar fi sa”. Prefer sa actionez cu resursele pe care le am la dispozitie apoi sa analizez ce nu a mers cum am planificat – pentru ca data viitoare sa fie si mai bine.
Trebuie sa recunosc ca de cateva ori am regretat atitudinea mea “pro-activa”.

Si cu toate astea nu ma pot abtine, in ciuda zicalei “Cine nu munceste, nu greseste”.
Doar ca eu mai adug ceva. Da, Cine nu munceste, nu greseste. Dar nici nu reuseste.
O fi dorinta de succes. O fi latura mea “umanisto-pacifista” de a ma implica in evenimente care sa aiba si un mesaj de transmis nu doar sa “sune bine”. O fi samanta de schimbare care s-a transformat intr-un baobab deja. O fi orgoliu. O fi altceva, nu stiu. Cert e ca n-am stare. 
Dupa fiecare actiune, de mica sau mare amploare, imi spun in barba (actiunea mea, barba mea - care barba nu seamana cu a Conchitei J) ca voi face o pauza mai mare pana data viitoare.
Pentru ca emotiile sunt foarte diferite - pozitive, negative - si la intensitate maxima. Colaboratorii sunt foarte diferiti, interpreteaza diferit acelasi mesaj, au asteptari si motivatii diferite. E greu sa urmaresti “firul rosu”, sa pastrezi imaginea de ansamblu in marea agitata a organizarii unui eveniment.
  
Greu dar nu imposibil. Practica si tactica te invata calea de la idee la posibilitate. De la posibilitate la reusita e un alt drum. Forestier.

 de la Raluca