Instinctul, nu doar un cliseu

Oamenii rai, oamenii meschini, oamenii invidiosi te pot invata in fiecare zi cate ceva. Nu, nu cum sa fii ca ei  - desi ar fi raspunsul perfect logic.

 

Cum sa te feresti de ei, cum sa-ti asculti instinctul care declanseaza alarma antiaeriana in apropierea lor, cum sa te stergi de baliga  ( = DEX s.f. excrement de animale mari, baligar – adica varianta romaneasca mai expresiva a americanului “bullshit”)  in care te-au impins premeditat si sa pasesti mai departe. Nu suna deloc glorios, nu-i asa ? Din pacate viata nu-i glorioasa, e doar viata, indiferent de bani, putere, functii, aparenta.

 

Care-i subiectul postarii ? Coaching insight: dezvolta si asculta instinctul.

 

Daca n-ai experimentat “alarme” inexplicabile logic, “feeling-uri”, presimtiri si alte abilitati pe care nu le treci in CV, inseamna ca esti prea tanar (no offence) sau prea rational – ambele cam rar :) . Ia incearca de cateva ori sa te bazezi pe ce simti de prima data – in chestiuni nu foarte importante, pentru inceput.

 

Fa o statistica a sentimentului (fain paradox, nu?) si vezi daca poti citi bine situatii, oameni, decizii. Fii sincer cu tine. Oamenii au tendinta sa-si supraestimeze abilitatile.

 

Daca ajungi la concluzia ca nu prea te poti baza pe instinct, nu este nici o tragedie, asa suntem majoritatea locuitorilor planetei.

 

Daca insa ti-ai verificat de-a lungul timpului instinctul si s-a dovedit a fi bun, asculta-l.  Lasa deoparte deductiile logice, presupunerile civilizate, gandurile de genul “nu am nici un argument rational”, “nu se poate intampla asta”, “poate exagerez, totusi”, “sa ma comport matur, nu pot justifica o hotarare bazata pe….nimic concret”.

 

Daca-i bun si verificat, asculta-ti-l, instinctul. De fiecare data. De fiecare data. De fiecare data.

 

Iti va parea rau daca nu o faci. De fiecare data. De fiecare data. De fiecare data.

http://www.pro-management-consultant.eu/ro/instinctul-nu-doar-un-cliseu.html

Spre echilibru !

“…sa incline balanta catre un echilibru.” Sa ridice manuta cine poate face asa ceva !

Asa ceva… :)

Am citat un ministru aflat aseara la TVR intr-o emisiune de stiri. Nu l-am inregistrat, nu stiu cum il cheama (sincer, cred ca nici subordonatii lui nu stiu cum sa-l cheme) si nici ce minister pastoreste (rusine sa-mi fie). Moderatorul a spus “domnule ministru”.

Am ramas surprinsa de complexitatea afirmatiei si de maxima concentrare de termeni antagonici in doar cateva cuvinte si in doar cateva momente de pauza de “zapping” TV. Revin astfel la o intrebare retorica mai veche de-a mea. Cum ignori ceva ce nu poti ignora ?

Da, am “pretentii” macar la o parte dintre cei care apar la TV (si de o parte si de cealalta a pupitrului) sa se exprime coerent, imi place sa interactionez cu oameni care vorbesc si scriu corect si civilizat, ma enervez cand interactionez cu personaje pline de sine dar care nu vorbesc si nici nu scriu corect romaneste. Cateodata decid sa corectez fara menajamente, cateodata decid sa nu mai interactionez pur si simplu cu personajele respective. Fara “closure” sau explicatii. 

Nu exagerez, desi mi s-a atras atentia ca da, exagerez. Eu insist ca nu exagerez. De ce sa-mi fie MIE rusine ca am de-a face cu un personaj (femeie sau barbat) agramat/necioplit/manelist (si de obicei super-tupeist pentru ca merg foarte foarte bine la pachet) ? Cred cu incapatanare ca respectivii merita sa fie pusi la punct, altfel o sa murim.
De rusine. Ma rog, de consecinta rusinii de a le da peste bot – invadarea spatiului public si privat.

Fac si eu greseli INSA incerc mereu sa invat si sa nu le repet. Sau mai folosesc termeni in engleza ca sa exprim niste notiuni care nu redau exact acelasi lucru in limba romana, mai scap cate un “nici un” in loc de “niciun”, postarile mele sunt fara diacritice desi imi place foarte mult Diacritica (e o tipa desteapta de la care afli mereu lucruri noi si bune pentru revigorarea neuronului obosit).

Revin la problema mea, iarasi. Ce te faci atunci cand nici nu poti corecta, nici nu poti da “shut down” ? 
Uite cum, intr-un minut de manevrare a telecomenzii, poti fi “agresat” fara sa vrei. 
Exemplul de ieri a fost chiar “soft” prin comparatie cu altele. Pe mine nu ma impiedica sa ma minunez totusi – in continuare – de varietatea specimenelor televizate. 
Da, cunosc indemnul “nu mai pierde timpul cu TV-ul”. E pueril. 
Dar acest subiect ramane pentru un articol viitor.

http://www.pro-management-consultant.eu/ro/spre-echilibru.html

Regionalizarea si sezonul estival

Zilele de sarbatoare generala m-au asaltat cu opinii si comentarii despre regionalizare - pe posturile TV de stiri, dar si cu un videoclip avand un ponei "pe val" - pe posturile TV muzicale.

Incontestabil, este un subiect la moda. Iar. Regionalizarea, nu poneiul.
Toata lumea nu numai ca are o parere dar si-o exprima televizat chiar, in legatura cu subiectul regionalizarii.
Mi-am amintit – enervata de-atatia politicieni, politologi, instructori politici (politruk), analisti si specialisti – ca eu am dat un test in 2004, la YPS, in legatura cu acest subiect. Iar in 2005 am transpus lucrarea intr-un document oficial prezentat conducerii institutiei unde lucram la acea data. 
Sunt mai mult de 7 ani de-atunci. E timpul pentru dezgropaminte :)
 In prezent opinia mea cu privire la subiectul foarte actual si dezbatut la nesfarsit a capatat alte nuante. Neimportante in lumina acestei prezentari. Nedumerirea mea este de ce sunt intrebati si implicati in acest “proces” atat de putini oameni care se pricep ? Care au invatat despre, care au experienta in, care au un istoric, niste studii, o baza, o temelie…..deja ma transform in Urania.
Ce vreau sa accentuez insa este ca investitia in oameni merita incurajata dar si exploatata.
Iar un politician adevarat (a la carte, nu in sensul peiorativ binemeritat de majoritatea) ar trebui sa stie asta. 
Semnez tot ce declar, (pe fiecare pagina, se pare – documentul este scanat pentru ca nu am mai gasit forma electronica)