Ati avut vreun #colaborator sau subordonat (daca sunteti “director” de cel putin 20 de ani,
probabil nu va este clar primul termen) care sa fie invizibil?
Adica sa-si
indeplineasca atributiile – formale si informale – atat de bine incat sa vi se
para ca toate lucrurile se asaza de la sine? Sa fie atat de eficient si proactiv
incat sa nu aveti nevoie sa-l puneti sa faca ceva? “Ceva”-urile sunt acolo,
intotdeauna, gata facute. V-ati gandit vreodata ca nu aveti nevoie de el, de maruntisurile
pe care le face? Gresit gandit.
Isi ia omul o
saptamana de concediu. Parca incep toate telefoanele sa sune deodata, se umple
e-mailul (sau, acum 20 de ani, mapa de corespondenta) si colegii zbiara unii la
altii. Da, atributiile au fost preluate de altcineva iar in unele cazuri si de
mai multi colegi, daca aceste atributii sunt din domenii diferite de
activitate.
Si ce daca? Haosul e
la el acasa.
Sunteti siderat. S-or
fi aliniat planetele intr-un fel malefic si o luna neagra le vegheaza. Ca doar
cheia nu poate fi la un singur om.
Ba da.
Nimeni nu este de
neinlocuit. Este adevarat.
Unii colaboratori sunt
insa de nepretuit.
Nu pierdeti un astfel
de colaborator, daca aveti norocul sa
lucrati cu el. Are nevoie de o motivatie simpla – sa fie vizibil din cand in
cand. Sa recunoasteti de fata cu toata lumea cat de importante sunt toate
lucrurile pe care le face in acelasi timp, termenele limita si activitatile
diverse cu care jongleaza ca nimeni altcineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu