Participantii la o situatie informala nu sunt pe deplin constienti de ceea
ce se intampla. De aceea, daca nu esti atent poti avea dificultati serioase.
In America Latina, institutia familiei s-a dezvoltat atat de mult, ca
marime, stabilitate si influenta, incat pare incredibil pentru nord-americani,
de exemplu. Guvernele lor, pe de alta parte, nu ocupa un loc asa de important
in schema lucrurilor ca la nord-americani. Legea, in America Latina, este
intarita tehnic, „ca la carte”, dar este mediata de relatiile de familie.
Asadar hispanicii interpreteaza legea strict si de-abia in fata Curtii
incearca sa influenteze sistemul – nord-americanii isi permit o anume
interpretare libera a legii dar devin duri si tehnici o data ce masinaria legii
e pusa in miscare.
Oare romanii unde se incadreaza ? Cred ca nicaieri si peste tot, adica NU
se incadreaza. Ce vreau sa spun de fapt, este ca fiecare institutie din
Administratia Publica din Romania are o atitudine diferita fata de schimbare (
dupa cum oamenii care lucreaza acolo si cei care o conduc, o au ), de ea
depinde cum sunt privite Relatiile Publice si rolul lor in cultura
organizationala, si implicit in imbunatatirea relatiilor si cu exteriorul.
Este clar ca toate organizatiile tind in timp sa devina orientate spre
sine, spre interior,
mai concentrate
sa munceasca pentru ele insele decat pentru publicurile si clientii lor. In
sectorul privat, intr-o anume masura, competitia sau amenintarea cu noi
competitori care intra pe piata, pot opri aceasta tendinta. Dar in sectorul
public de obicei e putina concurenta sau chiar deloc. Mecanismul electoral e un
instrument tocit si adesea ineficient pentru a pastra organizatiile din
sectorul public pe varfuri si atente la dorintele cetatenilor. Cele mai multe
autoritati locale au nevoie sa se testeze constant. Exista verificari externe –
de la nivel central si auditori - dar acestea
se bazeaza pe formule si generalitati.
O organizatie locala responsabila e una care asculta si invata de una
singura. O politica activa pentru comunicare trebuie sa faca parte din programul
de Relatii Publice. Aplecand urechea la public poti auzi plangeri si critici
dar de asemenea sugestii pozitive despre alocarea resurselor si despre cai de
imbunatatire a serviciilor. A vorbi cu publicul deschis si extins este de
asemenea o disciplina : institutia trebuie sa vorbeasca limbajul publicului si
sa-si exprime ingrijorarile in moduri care sa elimine discrepantele dintre
organizatie si cetateni.
Dar aceasta trebuie facuta o data cu eliminarea comunicarii in termeni
excesiv de formali.
Autoritatile
locale sunt organisme „politice” care inoata intr-o mare de atitudini si
ideologii. Cum gandesc oamenii despre personalitatile si partidele politice,
cum se reflecta pe termen lung pozitia lor in legatura cu probleme importante
ce tin de distribuirea resurselor, toate acestea sunt si ele influentate de
semne si semnale ce emana de la institutiile Administratiei Publice Locale.
Comunicarea e o parte a fiintei democratice care este guvernarea locala.
Comunicarea nu este spontana, insa. Nu e o parte a unei ordini naturale.
Dimpotriva, lasati in pace, personalul si membrii alesi s-ar putea „scufunda”
in liniste sau ar incepe sa foloseasca canalele inguste de conversatie bine
stiute – partidul politic, reteaua profesionala. Este nevoie de efort constant pentru comunicarea cu societatea. De
aceea acest proces trebuie condus energic, pe baza maximei intelegeri - intre
parti – a versurilor si melodiei care formeaza cantecul.
Exista 7 pacate capitale in legatura cu Relatiile
Publice ( Joseph F. Awad, 1985 ) :
1. Miopia functionala – esecul in
a aprecia intregul scop al importantei contributii pe care o pot aduce
Relatiile Publice intr-un management bun;
2. Filozofia robinetului – ne vom
indrepta catre Relatiile Publice cand avem nevoie...;
3. A pune caruta inaintea calului
– cine are nevoie de cercetare ?;
4. Anestezia locala – hai sa ne
ocupam de asta la nivel local !;
5. Neurastenia vestilor bune –
credem in informarea publica intreaga si completa atata timp cat e pozitiva si
se reflecta favorabil asupra noastra... ;
6. Ticul comunicarii dintr-o data
– de ce ne acuzati ca nu comunicam ? – informatia a fost mentionata in ultimul
nostru raport anual !:
7. Iluzia umbrei – filozofia de a
nu fi remarcat. Aceasta aberatie este bazata pe credinta ca o organizatie se
poate face invizibila cand vrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu